iatcublog

  O CITITOARE ÎNDRĂGOSTITĂ DE POEZIILE  LUI EMINESCU: ELENA MAICAN Pagină din „Convorbiri Literare” (anul XVII, nr. 11, 1 februarie 1884, p. 416)  și fotografia Elenei Maican (colaj realizat de autor)   În această istorisire vom descoperi o contemporană a poetului Mihai Eminescu: Elena Maican, devenită Ciolac prin căsătorie.  Elena, alintată de cei apropiați Nuța, s-a născut la 6 mai 1870, în familia maiorului Mihalachi și a soției sale, Eufrosina Maican. Pe când avea vârsta de 20 de ani, cu prilejul diverselor baluri ale înaltei societăţi, tânăra avea să se remarce drept una dintre frumuseţile Botoşanilor. Monumentul funerar al familiei Maican  din Cimitirul „Eternitatea” Botoșani, în situația din 2022  (foto I. Iațcu) Familia Maican. De la stânga la dreapta, de sus în jos: Eufrosina, Mihalachi și Elena. Fotografii de pe monumentul funerar din Cimitirul „Eternitatea” Botoșani  (foto și prelucrare grafică I. Iațcu) În linia scrierilor...

  CÂND PRUTUL ÎȘI IA TRIBUTUL   Întrucât a început sezonul cald, iar vacanța de vară se apropie, dorința de evadare în natură și scăldatul în apele răcoroase ale iazurilor și râurilor devine o atracție pentru cei tineri, dar și pentru adulți. Însă, înotul în ape deschise poate reprezenta o problemă, mai ales atunci când oamenii se aventurează în locuri periculoase, care reprezintă un risc chiar și pentru înotătorii experimentați. Despre primejdia scăldatului în Prut am scris într-o postare mai veche, în care am relatat despre sfârșitul tragic al Sofiei, fiica cea mică a marelui hatman Anastasie Bașotă, din Pomârla Dorohoiului. Plecată la scăldat, copila boierului, în vârstă de doar 16 ani, s-a înecat în acest râu împreună cu slujnica și fiica acesteia (vezi „Misterele Botoșanilor 7”). * De această dată, voi povesti despre tragicul sfârșit al unui elev de la Liceul „Laurian” din Botoșani, întâmplare petrecută în vara anului 1900. Este vorba despre Titus Vasiliu, un ...

  CHIPURI UITATE DIN BOTO ȘANII INTERBELICI: GARDIANUL PUBLIC MIHAI BOICU O fotografie provenind din arhiva familiei, înfățișând chipul unui bărbat îmbrăcat în haine ostășești, ne transpune în Botoșanii de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Pe spatele pozei se mai poate desluși următoarea însemnare, însoțită de semnătura olografă, ambele realizate într-o manieră îngrijită: „Voi păstra spre amintire din Botoșani unde am făcut serviciul de gardian public, fotografiat în Piața Ferdinand la Moritz, în ziua de 22 III 1947 Cu dragoste M. Boicu ” Această fotografie marchează sfârșitul unui itinerariu început la Cernăuți și continuat la București, un parcurs care a coincis cu evenimentele militare prin care țara a trecut, precum recucerirea și reluarea administrării Bucovinei de Nord (1941-1944) sau refugiul din martie 1944. Mihai Boicu apare îmbrăcat în uniforma gardienilor publici, model 1931, folosită până în 1948 [1] . Vestonul, confecționat din postav de ...