iatcublog

DOROHOI, 1917 ÎNTÂMPLĂRI DE PE ȘESUL CĂLĂNCENILOR Cohorta „Grigore Ghica V. V. «Decapitatul»”. În rândul din mijloc: G. G. Burghelea, primarul orașului (xx) și Alexandru Răutu, viitor deputat și lider P. N. Ț. (xx)  (fotografie aflată în colecția autorului) Despre dramele care s-au petrecut în spatele frontului în timpul Primului Război Mondial, rareori ne este dat să cunoaștem în amănunt, iar asta se datorează rarității memoriilor, scrisorilor și documentelor de familie. Dacă istoria s-a concentrat mai mult pe evenimentele militare și politice, cele sociale au fost abordate doar în treacăt și superficial. Orașele din nordul îndepărtat al țării, precum Botoșanii sau Dorohoiul, nu au beneficiat de o atenție similară Bucureștilor ori Iașilor.  * Pe fondul declanșării conflagrației mondiale, în 1915, principele Carol (viitorul rege) înființa Cercetă ș ia în România, după principiile statutate de colonelul Robert Baden-Powel (1857-1941), un veteran al războiului împotriva Burilor....

  CÂND ARMA NU GREȘEȘTE DECÂT O SINGURĂ DATĂ Iacobel Ciomac, fotografie de pe monumentul funerar  (foto autor) La începutul lunii august 1916, când atmosfera intrării României în război devenea tot mai intensă, resimțindu-se de la un capăt la altul al ţării, iar întreaga suflare intrase în ultima fază a pregătirilor, ce vor culmina cu participarea la operaţiunile militare alături de Antantă, societatea botoşăneană este surprinsă de un eveniment insolit, cu note de un dramatism nemaiîntâlnit. Întâmplarea petrecută în seara zilei de 31 iulie avea să marcheze viaţa a două mari și importante familii armeneşti înrudite: Ciomac şi Goilav. Pentru înţelegerea celor întâmplate, dăm glas articolelor din presa scrisă, care au relatat pe larg respectiva dramă petrecută în liniștita urbe din nordul țării:   „ Botoşani, 2 August În Botoşani, de vreo cinci şase zile, s-a ivit un fel de borfaş – unii cred că ar fi un nebun – care se introduce seara şi uneori chiar ziua, în casele...

  PAȘTELE ÎN DIASPORA  ROMÂNEASCĂ DE ALTĂDATĂ Marguerite și Tiberiu Crudu (foto și prelucrare grafică I. Iațcu) În fiecare an, de Paști, gândurile noastre, pline de afecțiune și speranță, se îndreaptă și către cei plecați spre alte zări – la muncă, la studii sau cu alte treburi: rude, prieteni, colegi, vecini ș.a. Numiți, în mod generic, „diasporeni”, acești conaționali, rupți de locurile de baștină, simt și ei la fel, poate chiar mai profund. Asemenea trăiri lăuntrice aveau și românii de acum un secol, iar ele transpar din scrierile lui Tiberiu Crudu (1882-1952), figură de marcă a învățământului botoșănean din prima jumătate a veacului al XX-lea. Tiberiu Crudu s-a născut în satul Tudora. Cursurile primare, începute în localitatea natală, le-a finalizat la Școala „Marchian” din Botoșani. În perioada 1894-1901 a învățat la Liceul „Laurian” , promovând ultimele trei clase ca premiant. Începând cu 1902 a activat ca pedagog la Institutele Unite din Iași. În capitala Moldovei...

LOGOFĂTUL ANASTASIE BAȘOTĂ ȘI UN PORTRET PE MĂSURA IGHEMONICULUI SĂU STATUT   Anastasie Bașotă (în medalion) și Casa Codrescu din Botoșani  (vinietă din Planul Emilian) (foto și prelucrare grafică I. Iațcu ) În biserica „Pogorârea Sf. Duh” din Cucorăni (comuna Mihai Eminescu, jud. Botoșani) se păstrează portretul marelui boier filantrop Anastasie Bașotă [1] .   Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din Cucorăni (foto autor) Lucrarea, cu dimensiunile de 2,10 x 1,10 m, a fost realizată în tehnica uleiului pe pânză ( Fig. 2 ). Rama este cea originală. Tabloul prezintă un stadiu avansat de degradare, datorită modului în care s-a păstrat în perioada anilor ’40-’50, când, din cauza contextului politic de la acea dată, a fost ținut în locuri ascunse [2] . Portretul ctitoricesc din  Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din Cucorăni (foto autor) Anastasie Başotă, văzut din trei sferturi, apare redat în picioare, în mărime naturală, cu mâna dreaptă în buzunarul de la pantaloni. Poartă o pieptă...