Misterele Botoșanilor 9
FLASH-URI ȘI SUNETE DIN BOTOȘANII TIMPURILOR TRECUTE:
„DUPĂ
CE SE FLUIERĂ DE ÎNCHIDERE,
SE TRAG
OBLOANELE MAGAZINELOR”
Pe
laterala de sud a „Casei Ankele”, edificiu situat în vechiul centru comercial al Botoșanilor, o uşă de
tip rulou se mai păstrează în poziția ei inițială. Inelul din țeavă, sudat
pentru protecția lacătului, ne arată că dispozitivul a fost utilizat până
aproape de vremurile noastre. Elementele de siguranță adiționale, lacătul și
inelul, suprapun plăcuța cu emblema firmei producătoare, al cărei
text, cu greu, mai poate fi
descifrat de sub stratul de rugină și depunerile organice:
„E.S.
Rosenthal’s Erben
k.u.k.
Hoflieferanten
Wien
XV”
Din
anuare comerciale și vechi reclame aflăm că firma vieneză „Rosenthal’s Erben”
funcţiona încă din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, dar se pare că
tradiția înființării coboară către 1795, fără a se cunoaște denumirea inițială
a manufacturii. Compania producea obloane cu rulare automată din oţel, fier și
lemn. Produsele se remarcau printr-o înaltă
calitate, datorită rezistenței și silențiozității lor. După cum anunța și
producătorul, într-o reclamă publicată în presa ieșeană, aceste protecții „pentru
ușe și ferestre” erau considerate sigure contra incendiilor și spargerilor[1] (Fig. 3). Întreprinderea metalurgistă mai producea portaluri de fier, copertine,
pereți rulanți, corturi de grădină și căsuțe de vară, dulapuri și biblioteci
prevăzute cu uși rulante, dar și pălării din metal pentru protecția coșurilor
de fum. Din reclamele vieneze de la 1889, cunoaștem că firma funcționa în
Rosinagasse nr. 19/21[2].
Ușile
cu obloane de fier, care erau utilizate în paralel cu cele de lemn, amintesc de
vechile dughene și spații comerciale unde mărfurile de import atrăgeau în dese
rânduri pe acei tâlhari ce urmăreau să dea mari lovituri în timpul nopții.
Obloanele
de tip rulou, puse spre paza geamurilor și ușilor, apar către sfârşitul
secolului al XIX-lea, fiind produse de diferite firme de profil românești sau
străine (Fig. 4). În presa botoșăneană de la finele secolului al XIX-lea și începutul
celui următor, întâlnim frecvent termenul de „jaluzele din oțel pentru
închiderea prăvăliilor”. De asemenea, obloanele erau destinate și magaziilor unde
mărfurile, multe din ele aduse cu trenul din Imperiul Austriac, erau depozitate
o perioadă mai lungă de timp. Dintr-o reclamă locală, apărută în vara anului
1886, aflăm că obloanele de oțel „Jalusie”, din renumita fabrică F. Wegel din
București, se puteau comanda prin firma lui Herman Weismann[3].
Astfel
de mărfuri ajungeau pe piețele românești prin intermediul „caselor de
expedițiune”, iar la Botoșani, Wilhelm și Carol Ankele (Ancel), tată și fiu, se
bucurau de o bună reputație în comerțul cu articole industriale și tehnice. „Casa
Ankele” era locul unde clientela din nordul Moldovei putea să achiziționeze o
varietate de produse: mașini de cusut, „aparate vorbitoare” (gramofoane),
unelte de toate felurile, mașini și utilaje agricole etc.
*
O
știre apărută în presa botoșăneană ne descrie, cu note hilare, atmosfera de la
finalul unei zile agitate de la începutul verii lui 1929. În rândurile ei vom
descoperi că obloanele erau elemente indispensabile oricărei prăvălii care se
respecta:
„Mai mulți funcționari
comerciali din localitate ne roagă să aducem la cunoștință pe această cale organelor
în drept că seara după ce se fluieră de închidere, se trag obloanele de formă,
iar ei sunt ținuți înăuntrul magazinelor până la ore înaintate”[4].
*
Despre
noi istorisiri din „Casa Ankele”, dar și din alte vechi edificii ale
Botoșanilor, veți afla mai multe în viitoarele postări de pe această pagină.
[1] „Evenimentul”, seria II, anul X, nr. 218,
sâmbătă, 26 octombrie 1902, p. 4.
[2] https://verschlusssachen.com/rosenthals%20erben/rosenthals%20erben%20geschichte.html
(accesat la 16 martie 2025).
[3] „Voacea Botoșanilor”, anul VII, nr. 26,
duminică, 29 iunie 1886, p. 4; „Curierul român”, anul III, nr. 3, marți, 12
ianuarie 1888, p. 4.
[4] „Informatorul”, anul III, nr. 137,
duminică, 26 mai 1929, p. 2.
Comments
Post a Comment