Misterele Botoșanilor 10
DUELUL DINTRE UN „PROCONSUL ROMAN” ȘI
„UN REGE ASIRIAN”.
UNDE? LA BOTOȘANI, DESIGUR!
Stânga: Alexandru Callimachi, portret de pe un ex libris (colecția autorului); Dreapta: Octav Lupașcu, portret de pe monumentul funerar aflat la „Eternitatea”, Botoșani (foto și prelucrare grafică autor)
Atunci când a realizat
un amplu portret al avocatului Octav Lupașcu, politician de
orientare liberală și viceprimar al Botoșanilor, memorialistul Ion Apăteanu (1884-1981) a avut grijă să
utilizeze numeroase expresii plastice, cu rolul de a creiona atât trăsăturile
fizice, cât și pe cele psihice ale colegului său de barou:
„Octav Lupașcu avea o înfățișare de proconsul roman, cu fața rasă, capul mare, cu păr negru bogat, mic de statură și cu burtă proeminentă. El a fost una din personalitățile cele mai originale ale societății botoșănene de acum jumătate de veac, atât ca avocat cât și ca om politic”[1].
Rivalul său politic a
fost, la un moment dat, boierul Alexandru Callimachi, fiul lui Teodor
Callimachi (văr drept cu principele Alexandru Ioan Cuza). Imaginea stăpânului
de la Stâncești (Botoșani), lider al conservatorilor botoșăneni de la 1911, ne
este ilustrată, într-o manieră deosebit de plastică, de același Ion Apăteanu:
„Conducerea centrală a partidului conservator
încredință răspunderea luptei electorale faimosului elector Alex. Kalimachi,
mare proprietar de moșii în județele Botoșani și Dorohoi. (...) Fie singur, fie
însoțit de alți candidați, Kalimachi, cu statura lui impozantă, căciulă
țuguiată brumărie în cap și cu morga lui de boier, umbla din casă în casă”[2].
O descriere a politicianului conservator, de data aceasta
mult mai acidă, o regăsim într-un articol ce a fost publicat în presa timpului:
„Recordul ridicolului îl deține Botoșanii.
Acolo se poate vedea pe străzi următorul spectacol: Prințul Alexandru
Callimachi circulă precedat de câțiva agenți și de câțiva boieri moldoveni
scăpătați, care dau mulțimea la o parte cu bastonul și strigă: „Vine prințul”,
„Vine prințul!” Iar d. Callimachi, grav, solemn, cu barba lui de rege asirian,
lasă să cază de pe buzele lui auguste cuvinte ca acestea: „Să se închidă
această prăvălie”, Să se deschidă dugheana acestuia”[3].
*
Într-un articol anterior (vezi „Misterele Botoșanilor 4”), am dezbătut pe larg incidentul dintre Octav Lupașcu și Vladimir Șardin, izbucnit în încăperile baroului botoșănean, care a dus la tranșarea lui pe calea duelului.
Dacă pe Vladimir Şardin
nu-l vom mai găsi implicat în astfel de lupte, Octav Lupaşcu, o fire vanitoasă
și bătăioasă, va fi protagonistul unui alt duel cu mare răsunet în epocă. De
data aceasta, rivalul va fi unul pe măsură și anume Alexandru Callimachi, jurist
și el ca formație, datorită studiilor făcute la Paris. Motivul a fost un
articol apărut în ziarul „Libertatea”, catalogat de către neastâmpăratul „prinț”
ca fiind calomniator.
Martorii lui Octav
Lupașcu au fost doctorul Grigore Goilav și avocatul Arthur Frunzescu, iar cei
ai lui Callimachi au fost Teodor Silion și George Boldescu, cunoscuți și ei în
urbe ca mari dueliști. Doctorul Artur Hynek a primit sarcina să dea îngrijirile
necesare sau, după caz, să constate decesul. Regulile stabilite prevedeau ca
armele – în cazul de față, săbiile – de forma și greutatea reglementată, să
fie procurate de combatanți și trase la sorți; ținuta consta din cămașă moale,
nescrobită; mănușa putea fi cea de oraș, iar portul ei era facultativ;
reprizele erau „de două minute, cu repaos de egală durată”.
Întrunirea a avut loc în
manejul Regimentului de Cavalerie, în ziua de duminică, 18 decembrie, ora 12.00.
Mult mai experimentat în mânuirea armelor, dacă ținem seama și de abilitățile sale de mare vânător, „prințul” Callimachi își va răni adversarul destul de serios. Trebuie să ținem cont că lovitura de floretă, aplicată la brațul drept, venea în cea de-a patra repriză a luptei, fapt ce ne arată determinarea de care a dat dovadă tânărul avocat Lupașcu. „Lupta a încetat imediat după rănire”, dar cel mai important a fost că „adversarii și-au dat mâna pe teren”.
Text de
Ioan Iațcu
Despre alte
dueluri, personaje și locuri din Botoșanii vremurilor trecute vom povesti în
viitoarele postări.
Comments
Post a Comment