Misterele Botoșanilor 10

 

DUELUL DINTRE UN „PROCONSUL ROMAN” ȘI „UN REGE ASIRIAN”.

UNDE? LA BOTOȘANI, DESIGUR!

 

Stânga: Alexandru Callimachi, portret de pe un ex libris (colecția autorului); Dreapta: Octav Lupașcu, portret de pe monumentul funerar aflat la „Eternitatea”, Botoșani (foto și prelucrare grafică autor)   

Atunci când a realizat un amplu portret al avocatului Octav Lupașcu, politician de orientare liberală și viceprimar al Botoșanilor, memorialistul Ion Apăteanu (1884-1981) a avut grijă să utilizeze numeroase expresii plastice, cu rolul de a creiona atât trăsăturile fizice, cât și pe cele psihice ale colegului său de barou:

Octav Lupașcu avea o înfățișare de proconsul roman, cu fața rasă, capul mare, cu păr negru bogat, mic de statură și cu burtă proeminentă. El a fost una din personalitățile cele mai originale ale societății botoșănene de acum jumătate de veac, atât ca avocat cât și ca om politic[1]. 

Rivalul său politic a fost, la un moment dat, boierul Alexandru Callimachi, fiul lui Teodor Callimachi (văr drept cu principele Alexandru Ioan Cuza). Imaginea stăpânului de la Stâncești (Botoșani), lider al conservatorilor botoșăneni de la 1911, ne este ilustrată, într-o manieră deosebit de plastică, de același Ion Apăteanu:

Conducerea centrală a partidului conservator încredință răspunderea luptei electorale faimosului elector Alex. Kalimachi, mare proprietar de moșii în județele Botoșani și Dorohoi. (...) Fie singur, fie însoțit de alți candidați, Kalimachi, cu statura lui impozantă, căciulă țuguiată brumărie în cap și cu morga lui de boier, umbla din casă în casă[2].

 O descriere a politicianului conservator, de data aceasta mult mai acidă, o regăsim într-un articol ce a fost publicat în presa timpului:

Recordul ridicolului îl deține Botoșanii. Acolo se poate vedea pe străzi următorul spectacol: Prințul Alexandru Callimachi circulă precedat de câțiva agenți și de câțiva boieri moldoveni scăpătați, care dau mulțimea la o parte cu bastonul și strigă: „Vine prințul”, „Vine prințul!” Iar d. Callimachi, grav, solemn, cu barba lui de rege asirian, lasă să cază de pe buzele lui auguste cuvinte ca acestea: „Să se închidă această prăvălie”, Să se deschidă dugheana acestuia[3].

*

Într-un articol anterior (vezi „Misterele Botoșanilor 4”), am dezbătut pe larg incidentul dintre Octav Lupașcu și Vladimir Șardin, izbucnit în încăperile baroului botoșănean, care a dus la tranșarea lui pe calea duelului.

Dacă pe Vladimir Şardin nu-l vom mai găsi implicat în astfel de lupte, Octav Lupaşcu, o fire vanitoasă și bătăioasă, va fi protagonistul unui alt duel cu mare răsunet în epocă. De data aceasta, rivalul va fi unul pe măsură și anume Alexandru Callimachi, jurist și el ca formație, datorită studiilor făcute la Paris. Motivul a fost un articol apărut în ziarul „Libertatea”, catalogat de către neastâmpăratul „prinț” ca fiind calomniator.  

Martorii lui Octav Lupașcu au fost doctorul Grigore Goilav și avocatul Arthur Frunzescu, iar cei ai lui Callimachi au fost Teodor Silion și George Boldescu, cunoscuți și ei în urbe ca mari dueliști. Doctorul Artur Hynek a primit sarcina să dea îngrijirile necesare sau, după caz, să constate decesul. Regulile stabilite prevedeau ca armele – în cazul de față, săbiile – de forma și greutatea reglementată, să fie procurate de combatanți și trase la sorți; ținuta consta din cămașă moale, nescrobită; mănușa putea fi cea de oraș, iar portul ei era facultativ; reprizele erau „de două minute, cu repaos de egală durată”. 

Întrunirea a avut loc în manejul Regimentului de Cavalerie, în ziua de duminică, 18 decembrie, ora 12.00.   

Mult mai experimentat în mânuirea armelor, dacă ținem seama și de abilitățile sale de mare vânător, „prințul” Callimachi își va răni adversarul destul de serios. Trebuie să ținem cont că lovitura de floretă, aplicată la brațul drept, venea în cea de-a patra repriză a luptei, fapt ce ne arată determinarea de care a dat dovadă tânărul avocat Lupașcu. „Lupta a încetat imediat după rănire”, dar cel mai important a fost că „adversarii și-au dat mâna pe teren”.

Text de Ioan Iațcu

Despre alte dueluri, personaje și locuri din Botoșanii vremurilor trecute vom povesti în viitoarele postări. 


[1] Ion I. Apăteanu, Din cele mai vechi amintiri (1887-1920), ediţie postumă completată şi îngrijită de C. Filip, în memoria autorului, Ed. Agata, Botoşani, 2020, p. 131.

[2] Ibidem, p. 123.

[3] „Mișcarea”, anul III, nr. 16, vineri, 21 ianuarie 1911, p. 3.

Comments

Popular posts from this blog

Misterele Botoșanilor 1

Misterele Botoșanilor 12

Misterele Botoșanilor 6