iatcublog

  MAGNOLII ȘI STATUI Monumentul funerar al Anei Dudac, în situația din 2023 (foto autor) Înflorirea magnoliilor este un spactacol ce aparține, în esență, spațiului urban. În vremea copilăriei mele, magnolia înflorită din fața celor două edificii reprezentative ale Botoșanilor (primăria și palatul politico-administrativ) era un subiect aflat pe buzele multor concetățeni. Prospețimea culorilor radiată de florile exoticei plante avea darul să învioreze privirile locuitorilor, după lungile și apăsătoarele luni de iarnă. Magnolia venea să potențeze arhitectura unor vechi clădiri („Casa Codrescu-Bașotă”/Primăria și Teatrul „Mihai Eminescu”) sau să mai estompeze din sobrietatea și răceala unor statui aflate în apropiere, precum cea a poetului nepereche ori a nefericitului aviator Adrian Adamiu (1900-1929). Astăzi, arborii de magnolie sunt peste tot, în parcuri, în grădini particulare, ba chiar și în cimitire, așa cum este cel Armenesc. În micul cimitir organizat pe criteriu etnic, a...

  DUELUL DINTRE UN „PROCONSUL ROMAN” ȘI „UN REGE ASIRIAN”. UNDE? LA BOTOȘANI, DESIGUR!   Stânga: Alexandru Callimachi, portret de pe un ex libris (colecția autorului);  Dreapta: Octav Lupașcu, portret de pe monumentul funerar aflat la „Eternitatea”, Botoșani (foto și prelucrare grafică autor)     Atunci când a realizat un amplu portret al avocatului Octav Lupașcu, politician de orientare liberală și viceprimar al Botoșanilor, memorialistul Ion Apăteanu ( 1884-1981) a avut grijă să utilizeze numeroase expresii plastice, cu rolul de a creiona atât trăsăturile fizice, cât și pe cele psihice ale colegului său de barou: „ Octav Lupașcu avea o înfățișare de proconsul roman, cu fața rasă, capul mare, cu păr negru bogat, mic de statură și cu burtă proeminentă. El a fost una din personalitățile cele mai originale ale societății botoșănene de acum jumătate de veac, atât ca avocat cât și ca om politic ” [1] .   Rivalul său politic a fost, la un moment d...

  FLASH-URI ȘI SUNETE DIN BOTOȘANII TIMPURILOR TRECUTE: „DUPĂ CE SE FLUIERĂ DE ÎNCHIDERE, SE TRAG OBLOANELE MAGAZINELOR”   Fig. 1. „Casa Ankele” (foto autor) Pe laterala de sud a „Casei Ankele”, edificiu situat î n vechiul centru comercial al Botoșanilor, o uşă de tip rulou se mai păstrează în poziția ei inițială. Inelul din țeavă, sudat pentru protecția lacătului, ne arată că dispozitivul a fost utilizat până aproape de vremurile noastre. Elementele de siguranță adiționale, lacătul și inelul, suprapun plăcuța cu emblema firmei producătoare, al c ărei text, cu greu, mai poate fi descifrat de sub stratul de rugină și depunerile organice:     „E.S. Rosenthal’s Erben k.u.k. Hoflieferanten Wien XV” Fig. 2. Detaliu cu emblema producătorului (foto autor) Din anuare comerciale și vechi reclame aflăm că firma vieneză „Rosenthal’s Erben” funcţiona încă din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, dar se pare că tradiția înființării coboară către 1795, fără a se ...

  DE LA MARFĂ DE LIPSCĂNIE LA ARTĂ DIN „ÎMPĂRĂȚIE”. FAMILIA DE ARMENI MANEA ȘI ARTIȘTII DE PE RINGSTRASSE (VIENA) Monumentul soților Christea și Maria Manea (Loizanu), în situația din 2021 (foto autor)    Către finele veacului al XIX-lea, societatea botoșăneană devine receptivă la formele civilizației europene prin intermediul modelelor oferite, în special, de arta vieneză. Curentul se reflectă în reprezentările sculpturale din spațiile publice, religioase şi private. Fenomenul se observă mai ales în rândul armenilor și asta datorită legăturilor comerciale pe care ei le aveau cu spaţiul central-european. Către finele veacului al XIX-lea burghezia botoșăneană, reprezentată de acești prosperi comercianți, dorea să-şi afirme statutul social, tendință care se va manifesta în îndeosebi în sculptura funerară. Respectivul fenomen poartă numele de „hiperrealism burghez”. În Cimitirul Armenesc din Botoșani – spațiu recent inclus în lista unor circuite turistice –, iubitorii ...