Misterele Botoșanilor 49

 

UN DESTIN FRÂNT MULT PREA DEVREME. LUCREȚIA SADOVEANU, VARA MARELUI PROZATOR MIHAIL SADOVEANU, ȘI ACTIVITATEA SA PROFESORALĂ DESFĂȘURATĂ LA BOTOȘANI

 

În necropola „Pacea”, de la marginea vestică a Botoșanilor, fotografia unei femei delicate, care este însoțită și de un text abia lizibil, ne arată că mormântul aparține Lucreției Sadoveanu. Cea care își află locul de odihnă veșnică, nu departe de latura nordică a bisericii cimiteriale, a fost profesoară la Externatul Secundar de Fete din acest oraș. Amintim că renumita instituție de învățământ – întemeiată în 1887, ca urmare a strădaniilor profesorului Constantin Savinescu, directorul Liceului „Laurian” –, s-a numit, ulterior, „Școala Secundară de Fete, gradul II”, apoi „Liceul «Carmen Sylva»”, pentru ca, în final, să devină Liceul „Mihai Eminescu” din Botoșani[1].

Foto 1. Monumentul funerar al Lucreției Sadoveanu, în situația din 2021 (foto autor)

*

Cea mai timpurie informaţie pe care o avem despre tânăra profesoară provine din presa ieşeană de la 1898, când o descoperim în lista „Premianților de la școalele publice, primare și secundare”. La finalul clasei I, pe care a urmat-o la Școala primară de fete nr. 2 din Păcurari, rezultatele la învățătură i-au fost răsplătite cu premiul al II-lea[2]. De asemenea, o descoperim într-o rubrică din 1902, dedicată fetelor de la Școala Profesională „Sf. Sava” din Iași cu rezultate bune la învățătură, unde se menționează că, la finalul clasei I preparatoare, a primit premiul al III-lea[3].

Tot din gazetele care apăreau în capitala Moldovei descoperim că, la 1908, Lucreția Sadoveanu, alături de o numeroasă asistenţă, a participat la „căsătoria religioasă a drăgălaşei domnişoare Netty Sadoveanu cu d. Neculai V. Adam, controlor la administraţia financiară”. Naşii mirilor au fost Alexandru Teodoreanu, decanul baroului din Iaşi, împreună de soţia sa, nimeni alții decât bunicii celebrilor frați Ionel şi Păstorel Teodoreanu. Printre participanți s-au evidenţiat Ana Sadoveanu, Titus Sadoveanu şi Romulus Sadoveanu[4], mama, respectiv, cei doi fraţi ai Lucreţiei.  

*

Lucreţia Sadoveanu s-a născut la 6 aprilie 1890, în satul Pocreaca din județul Iaşi[5], în familia învăţătorului Alexandru Sadoveanu şi a Anei Popeanu[6].

Foto 2. Lucreția Sadoveanu, imagine de pe monumentul funerar (foto autor)

Alexandru Sadoveanu, născut în capitala Moldovei ca fiu al lui Vasile şi al Ecaterinei Sadoveanu (ambii decedaţi în Iaşi), era văr drept cu avocatul cu același nume, tatăl scriitorului Mihail Sadoveanu.

Ana era fiica lui Ioan şi a Smarandei Popeanu. Tatăl Anei a fost paracliser la biserica Duminica Tuturor Sfinţilor din Iaşi, numită şi biserica „Banului”. La data căsătoriei (29 septembrie 1879), Ana avea vârsta de 17 ani.

Cuplul Alexandru şi Ana au avut nouă copii, însă doar cinci au atins vârsta maturității, aceștia fiind Ana (alintată Netty), Constantin, Titus, Lucreţia şi Romulus. În perioada 1865-1895, tatăl Lucreției a activat ca învăţător în satul Pocreaca. Pe toată durata activităţii profesionale el a locuit la şcoala din sat. Alexandru a decedat la 7 februarie 1907, fiind urmat de fiul său, Constantin (16 iulie 1908), de soţia sa, Ana (26 decembrie 1910) şi de celălalt băiat, Romulus (27 ianuarie 1916).

La data cununiei dintre Ana  Sadoveanu și Neculai V. Adam, eveniment care a fost amintit mai sus, tânăra soție era învăţătoare la Poiana Cârnului (comună din care făcea parte și Pocreaca). Nicolae Adam era funcţionar în comuna Fălciu. Părinţii mirelui, Vasile şi Rucsanda Adam, îşi aveau domiciliul în Iaşi. Ei locuiau pe Strada Universităţii, la nr. 18[7]. Dintr-o știre apărută în 1909, descoperim că Ana Adam, „născută Sadoveanu”, a fost numită „maiestră de lingerie” la Școala Profesională din Botoșani[8]. La scurt timp, soțul ei, care deținea funcția de controlor financiar, „a fost permutat la Botoșani”, reîntregindu-și astfel familia[9].      

*

Cariera didactică a Lucreţiei Sadoveanu poate fi reconstituită în câteva linii, fiind strâns legată de Liceul de Fete „Carmen Sylva” din Botoșani.

În octombrie 1913, ea a fost numită profesoară în învățământul secundar, ocupând postul de „ajutoare de maestră de lingerie, la Botoșani”[10]. Tot aici o întâlnim şi în perioada 1923-1926. În anul școlar 1922-1923, a fost numită, cu ordinul nr. 32103, tot ca ajutoare de maestră. Ea o înlocuia pe Andreea Groholsky, care a părăsit catedra prin demisie[11]. 

Totodată, Lucreția a predat lucrul de mână și la clasele paralele (I-IV) extrabugetare[12].

Peste ani, Gabriela Leonardescu, în ampla lucrare monografică dedicată prestigioase școli de fete din Botoșani, ne aduce în prim-plan câteva date despre Lucreția Sadoveanu: „În baza legii excepționale din Iunie 1923, a fost confirmată, cu ord. Nr. 597/924, ca ajutoare de maestră titulară pe ziua de 1 Sept. 1923” la aceeași școală[13], „unde predă disciplina «lucru»”, cu 13 ore pe săptămână. 

A funcționat în această calitate până când a trecut la cele veșnice, în ziua de 10 iulie 1926. În data de 16 iulie, într-o zi de duminică „s-a făcut înmormântarea domnișoarei Lucreția Sadoveanu, distinsa profesoară de la Externatul Secundar de Fete «Carmen Sylva»”[14]. La data dispariţiei ea avea vârsta de 36 de ani.

La un deceniu de la trecerea ei în eternitate, profesoara Gabriela Leonardescu avea să-i facă regretatei colege de la Liceul „Carmen Sylva” o scurtă descriere:

„Bună, blândă, îndatoritoare, vrednică și pricepută în meseria ei, încetarea sa din vieață a îndurerat pe toți cei ce-au cunoscut-o mai de aproape”[15].

*

Evocarea acestui cadru didactic este deosebit de importantă, întrucât reflectă o valoroasă pagină din istoria învățământului botoșănean. Lucreția Sadoveanu s-a remarcat alături de alte profesoare ale timpului, așa cum au fost Agripina Ivașcu, Elena Creangă, Amalia Dobias, Elena Lazăr și altele. La mică distanță de mormântul ei se află și monumentul funerar al Aglaei Lazăr (soția economistului Theodor Lazăr), nimeni alta decât fosta directoare a Externatului de Fete, acolo unde Lucreția a activat în ultima parte a vieții sale. Mai mult decât atât, descoperim că, la Botoșani, a trăit o membră a familiei Sadoveanu, întrucât ea era vară de gradul 2 cu marele nostru scriitor Mihail Sadoveanu.

Text de Ioan Iațcu

---

[1] Mihai Matei, Istoria Liceului „Mihai Eminescu” Botoșani: Externatul Secundar de Fete (1887-1918), Școala Secundară de Fete, gradul II (1918-1928), Liceul „Carmen Sylva” (1928-1948), Editura Quadrat, Botoșani.   

[2] „Opinia”, anul II, nr. 49, joi, 2 iulie 1898, p. 4.

[3] „Evenimentul”, seria II, anul X, nr. 126, sâmbătă, 6 iulie 1902, p. 3.

[4] „Opinia”, anul V, nr. 524, 2 septembrie 1908, p. 3. 

[5] Anuarul Liceului de fete „Carmen Sylva” din Botoşani, pe anii 1923-1924; 1924-1925; 1925-1926; 1926-1927; 1927-1928, Tipografia Viitorul Brauştein, Botoşani, 1929, p. 4; A. Trincă-Buruiană, Contribuţii documentare privind familia Sadoveanu, în „Prutul”, S. N., X (XIX), 2020, 2 (66), p. 16, vezi arborele genealogic, unde se indică data naşterii Lucreției, fără însă să se cunoască data decesului.

[6] Ibidem, p. 7. 

[7] Ibidem, p. 11. 

[8] „Libertatea”, anul X, nr. 13, 12 aprilie 1909, p. 3.

[9] Idem, anul X, nr. 14, 19 aprilie 1909, p. 3. 

[10] „Opinia”, nr. 2014, 19 octombrie 1913, p. 3.

[11] Gabriela C. Leonardescu, Monografia Liceului de Fete „Carmen Sylva” din Botoșani întocmită cu prilejul sărbătoririi a jumătate de veac de existență (1887-1937), Tipografia B. Saidman, Botoșani, 1937, p. 167. 

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] „Universul”, anul XLIV, nr. 161, 16 iulie 1926, p. 6.

[15] Gabriela C. Leonardescu, op. cit.