Misterele Botoșanilor 35
DOCTORUL
NICOLAE ȘMELȚ ȘI O ÎNTÂMPLARE DIN BOTOȘANII SFÂRȘITULUI DE VEAC XIX, CU FINAL
FERICIT
În Cimitirul „Eternitatea” de
la marginea estică a Botoșanilor, o placă de marmură, de formă ovală, încadrată
într-o structură metalică, ce poartă semnătura sculptorului italian Alberto
Pellegrinetti, ne invită să pătrundem în istoria unei mari familii de
farmaciști, medici, juriști și magistrați din urbea Botoșanilor.
Doctorul Nicolae (Niculai)
Șmelț (Șmeltz) a fost fiul farmacistului Iosif Șmelț și al Eufrosinei Șmelț (născută
Mintici). La Botoșani, Iosif Șmelț a deținut spițeria „La Înger”[1].
Nicolae a fost fratele medicului
și farmacistului Alexandru Șmelț, deputat liberal și ajutor de primar al
Botoșanilor, care a fost căsătorit cu Natalia (Nunuța) Stavri, sora poeților
Artur și Raul Stavri[2].
În 1890, Nicolae Șmelț a fost
numit medic de batalion în rezervă, în
același timp cu convocarea sa la Regimentul 14 Dorobanți din Roman,
pentru a urma stagiul militar[3].
Pe când era medic secundar
comunal, el s-a căsătorit cu Elena Ciulei, fiica maiorului Nicolae Ciulei şi a
Elenei Bobeică[4].
Fericitul eveniment a avut loc în ziua de 19 ianuarie 1897[5]. Soţia medicului s-a
născut în 1875 şi a mai avut o soră, Lucia, care a fost căsătorită cu căpitanul
Nicolae Cocotă[6].
O știre din 1895 ne spune că,
în urma concursului susținut la Iași, doctorul Petru Adam „a fost numit medic
secundar al urbei Botoșani, în locul d-lui Dr. N. Șmeltz, care-a optat pentru
postul său de medic de Regiment, atașat, ca atare, la Reg. 2 de roșiori”[7]. Mai târziu, în 1924,
Nicolae Șmelț a devenit medicul primar al orașului Botoșani.
Rareori se întâmplă ca, până la
noi, să ajungă amănunte din viața unui medic din timpurile trecute. Povestirea
devine palpitantă, mai ales atunci când descoperim că latura profesională s-a
împletit cu cea personală și, mai mult decât atât, atunci când ni se relevă una
dintre virtuțile mai rar întâlnite în lumea medicală de altădată: omenia. De la
1896, avem știrea despre salvarea fetiței unui concetățean, pe nume Mohmblat,
care a căzut în fântâna din curtea doctorului. Iată firul întâmplării, așa cum
a fost relatat de către presa ieșeană:
„Copila e în vrîstă de 14 ani, și a venit ca
să scoată apă de la fântâna din curtea d-lui doctor Șmelț. Ne fiind deprinsă ca
să scoată apă, dânsa dând drumul ciuturei și uitându-se în fântână i-a venit
amețeală. Totodată era și glod sub picioarele ei, așa că era lunecos. Într’un moment când ciutura ajunse în apă, copila
uitându-se în fântână și lunecându-se, fiindu-i și amețeală căzu în fântână.
Imediat ea începu să țipe. Niște oameni din aceeași curte auzind țipetele
alergară spre fântână, când văzu mâinele bietei copile scoase pe jumatate din
apă. Imediat se dădu alarma și veniră părinții copilei, un numeros public
precum și d. doctor Șmelț se scoborî iute din apartamentul seu. Copila se
prinse de ciutură și cu anevoie fu scoasă afară. Dar în căderea sa și-a lovit
craniul așa că și-a despicat fruntea. Imediat d. doctor Șmelț o luă în
cancelaria sa, îi pansă rana și copila fu apoi transportată acasă. Acum ea se
află în pat, însă grație d-lui doctor Șmeltz, care și-a pus multă sârguință a
fost scăpată, de la o moarte sigură.”[8]
Nicolae Șmelț, apreciat „medic
practician” și „figură binecunoscută din viața Botoșanilor de altădată”, a decedat
la vârsta de 77 de ani. A fost înmormântat în ziua de 7 decembrie 1940[9]. Își află odihna de veci
alături de soția sa, Elena, trecută la cele veșnice în data de 13 martie 1928. A
fost înmormântată în ziua de vineri, 16 martie, după o slujbă făcută la
biserica Sf. Spiridon din Botoșani[10].
Nicolae și Elena Șmelț au avut
trei fii: Nicolae (avocat), Ioan (medic) şi Constantin Adrian (magistrat).
Text de Ioan Iațcu
[1] Gh. Median, Personalități botoșănene uitate –Iosif Șmelț (1834-1888), în AMS, V-VI, 2006-2007, p. 178; 181.
[2] Eugen D. Neculau, Sate pe Jijia de Sus, vol. 2, Boierii,
ediţie îngrijită de M. Lutic, Institutul Român de Genealogie şi Heraldică
„Sever Zotta”, Iaşi, 2005, p. 215-216.
[3] „Voacea Botoșanilor”, anul XI, nr. 2,
duminică, 14 ianuarie 1890, p. 4.
[4] Arhivele Naționale ale
României-Serviciul Județean Botoșani, Registrul
Stărei Civile pentru căsătoriți Botoșani, 1897, vol. I, nr. inv. 774, fila
13.
[5] Artur Gorovei, Monografia oraşului Botoşani, Ediția Primăriei de Botoșani,
Institutul de Arte Grafice „M. Saidman”, Fălticeni, 1926, p. 104.
[6] „Curierul Român”, anul XII, nr. 1,
duminică, 5 ianuarie 1897, p. 2; Idem, anul XII, nr. 2, duminică, 19 ianuarie
1897, p. 3.
[7] Idem, anul X, nr. 14, luni, 24 aprilie
1895, p. 2.
[8] „Evenimentul”, anul IV, nr. 1055,
sâmbătă, 21 septembrie 1896, p. 1-2.
[9] „Universul”, anul 57, n. 338, duminică,
8 decembrie 1940, p. 9; Idem, anul 57, nr. 342, joi, 12 decembrie 1940, p. 10.
[10] Idem, anul XLVI, nr. 64, sâmbătă, 17
martie 1928, p. 7.
Abrevieri:
AMS = Acta Moldaviae Septentrionalis, Muzeul Județean Botoșani
ANR-SJB = Arhivele Naționale ale României-Serviciul Județean Botoșani
Comments
Post a Comment