Misterele Botoșanilor 21
CHIPURI
UITATE DIN BOTOȘANII INTERBELICI:
GARDIANUL PUBLIC MIHAI BOICU
O fotografie
provenind din arhiva familiei, înfățișând chipul unui bărbat îmbrăcat în haine
ostășești, ne transpune în Botoșanii de după încheierea celui de-al Doilea
Război Mondial. Pe spatele pozei se mai poate desluși următoarea însemnare,
însoțită de semnătura olografă, ambele realizate într-o manieră îngrijită:
„Voi păstra spre amintire din Botoșani unde am făcut serviciul de gardian
public, fotografiat în Piața Ferdinand la Moritz, în ziua de 22 III 1947
Cu dragoste
M. Boicu ”
Această fotografie marchează sfârșitul unui
itinerariu început la Cernăuți și continuat la București, un parcurs care a
coincis cu evenimentele militare prin care țara a trecut, precum recucerirea și
reluarea administrării Bucovinei de Nord (1941-1944) sau refugiul din martie 1944.
Mihai Boicu apare îmbrăcat în uniforma
gardienilor publici, model 1931, folosită până în 1948[1].
Vestonul, confecționat din postav de culoare maro (havană) și încheiat cu un
rând de nasturi, avea în realitate gulerul roșu. Eghileții, din bumbac alb și
asemănători cu cei ai jandarmilor, erau purtați zilnic. Pe gulerul drept se
poate observa numărul matricol, care în acest caz este 9. Gulerul stâng este
gol, ceea ce indică faptul că Mihai Boicu avea gradul de gardian public, clasa
a III-a.
Gardienii publici reprezentau, în perioada
regalistă, poliția responsabilă cu menținerea ordinii publice și a circulației
în orașe, precum și în unele localități de graniță. Aceștia erau organizați
după principii militare, însă însemnele de grad erau specifice poliției, fiind,
de fapt, grade-funcții. Deși purtau uniformă și aveau o ierarhie distinctă față
de cea a poliției, gardienii publici făceau parte integrantă din structura acesteia.
Este important de precizat că gardienii publici înființați în 1993 nu au nicio
legătură cu structura militară din trecut[2].
*
Despre acest
personaj am aflat încă din anii ’90, de la mătuși și unchi, că a fost vărul
drept al bunicii mele, Ana Iațcu. Mihai Boicu s-a născut în satul Știubieni (pe atunci în județul Dorohoi), la
31 august 1908, în „casa părinților săi”, Gheorghe Ioan Boicu, „în etate de
trei zeci și doi ani”, și Catinca Boicu (născută Merticariu), „în etate de două
zeci și opt ani”, ambii agricultori. Printre martorii care l-au însoțit pe tatăl
copilului la ofițerul stării civile, pentru declararea nașterii, s-a aflat și
străbunicul meu, Vasile Gorăscu, căsătorit cu Aristița Merticariu (viitorii
părinți ai Anei Iațcu), care avea atunci 32 de ani. El este singurul dintre
martori care și-a lăsat semnătura pe actul de naștere al copilului, fiind, de
altfel, un știutor de carte. Mihai Boicu a trăit și a decedat la Botoșani, conform
actului din 2 iulie 1991[3].
Fotografia de față ne oferă o imagine asupra
înfățișării unui sergent de stradă care asigura ordinea publică în orașul
Botoșani, într-o perioadă de mari transformări politice și sociale. Totodată,
pe baza ei putem să descoperim obârșiile acestuia, precum și nivelul său de
educație, sugerat de caligrafia îngrijită a însemnării de pe verso.
Text de Ioan Iațcu
Despre alte povești din Botoșanii timpurilor
trecute vom vorbi în viitoarele postări.
[1] Informații despre evoluția uniformelor sergenților
de stradă, vezi la Nicolae Adrian Alexe, Jandarmii
și milițienii de la sate, Editura „Astra Museum”, Sibiu, 2014, p. 34.
[2] Ibidem.
[3]
Arhivele Naționale ale
României-Serviciul Județean Botoșani
Registrul stării civile pentru născuți Știubieni, 1908, nr. 1245, fila 98.
Comments
Post a Comment