iatcublog

  UN BAL LA „PALAT”, „A GIORNO   ILUMINAT” Casa Moscowitz (concepție grafică Ioan Iațcu) Astăzi, când trăim cu temerea unor posibile crize energetice majore, după cum ne anunţă într-un ritm năucitor „mainstream media”, gândul mă duce la volumul de memorii a longevivului avocat Ion Apăteanu (1884-1981), martor al marilor transformări edilitare ale Botoșanilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Din paginile sale am extras un adevărat „cuvânt de învăţătură” pentru generaţiile de astăzi, ce poate fi simplificat în felul următor: celor „ de astăzi, care se lăfăiesc în strălucirea becurilor electrice ”! Memorialistul reuşeşte să ne transpună într-o scenă extrem de pitorească, demnă de o secvenţă de film, ce poate beneficia, cu ajutorul imaginației noastre, de un ecleraj pe măsura timpurilor de atunci: „ Botoşănenii de astăzi, care se lăfăiesc în strălucirea becurilor electrice de neon, cu greu pot să-şi închipuie semi-obscuritatea în care noi bătrânii de astăzi am orbecă...

  NEFERICITELE ÎNTÂMPLĂRI DIN CASELE LUI NICOLAE SOFIAN Fig. 1. Casa Sofian din strada Sf. Dumitru (astăzi Maxim Gorki)  și efigia lui Nicolae Sofian (foto Ioan Iațcu) La dispariția din această lume a marelui filantrop Nicolae Sofian (1812–1900), cronica tristului eveniment aducea aminte trăitorilor din Botoșani că, alături de cei doi soți binefăcători (Ruxandra era decedat ă încă din 1896), în cripta familială de la Cimitirul „Pacea” erau depuse și osemintele a două rude apropiate. Acestea erau Ruxandra Bașotă, născută Ventura (mătușa Ruxandrei și cumnată cu Ion Mavromati ) și Anastasia Sofian (sora lui Nicolae) [1] . Cetățenii urbei de atunci știau cine erau respectivele femei, mai ales că despre ultima se vorbise multă vreme în târg, ba chiar în întreaga Moldovă. Este vorba de Anastasia, a cărei trecere prin această lume s-a sfârșit în casele lui Sofian, situate pe strada Sf. Dumitru (astăzi Maxim Gorki), în toamna anului 1870, într-un mod cu totul nemaivăzut pentru Bo...

„Este caz de ieșire pe teren!”  Doi înfocați dueliști  botoșăneni și o afacere de onoare Longevivul memorialist Ion Apăteanu ( 1884-1981), în ale sale evocări, ne relatează un caz petrecut în Botoșanii primului deceniu din veacul al XX-lea, ce-i are drept protagoniști pe doi avocați celebri ai urbei: Vladimir Șardin (gazetar, traducător și prozator) și Octav Lupașcu (deputat și ajutor de primar). Primul se trăgea dintr-o familie cu origini franceze, al cărui tată fusese „porușnic rosienesc” (locotenent rus), iar cel din urmă era fiul lui Ștefan Lupașcu, profesorul de științe de la Liceul „Laurian”. Iată pasajul în care sunt descriși cei doi juriști recalcitranți: „ Terminând studiile universitare odată cu Octav Lupașcu, [Șardin–n.n.] a deschis un birou de avocatură comun cu acesta, sub firma: «V. Șardin și O. Lupașcu» pe strada liceului. Era vizibil pentru toată lumea trecătoare, că în biroul lor cântau cucuvelele. Noi, băieții de liceu, trecând zilnic pe lângă acest birou,...